Art. 39 par. 2 din Tratatul U.E. prevede principiul liberei circulatii a lucratorilor sau, altfel spus, principiul egalitatii de tratament . Acest principiu implica �eliminarea, între lucratorii statelor membre a tuturor discriminarilor fondate pe nationalitate, în ceea ce priveste angajarea, remunerarea si celelalte conditii de munca�.

Conform art. 39 par. 3 din Tratatul U.E., acest principiu presupune:
•  dreptul lucratorilor dintr-un stat membru de a accepta oferte de munca din alt stat membru;
•  dreptul lucratorilor de a se deplasa liber, în acest scop, pe teritoriul statelor membre;
•  dreptul lucratorilor de a se afla într-unul din statele membre, în scopul exercitarii de activitati conforme cu dispozitiile în vigore, care guverneaza angajarea lucratorilor nationali;
•  dreptul de a ramâne pe teritoriul unui stat membru, ulterior angajarii sale în acel stat, în conditiile stabilite de Comisia Europeana.

În practica, principiul liberei circulatii a lucratorilor presupune ca orice locuitor al unui stat membru U.E. poate lucra fara permis de munca în orice alt stat membru al Uniunii, în aceleasi conditii ca si cetatenii statului repectiv. Pentru statele integrate în Uniunea Europeana în 2004 si 2007, asadar si pentru România, a fost stabilita o perioada de tranzitie, de maxim sapte ani, timp în care cetatenii români (si nu numai) vor ajunge sa se bucure de drepturi identice cu cele ale cetatenilor statelor membre anterioare ale U.E.

...


Permisul de munca obtinut de un cetatean român într-un stat membru al U.E. nu îi garanteaza accesul pe piata de munca a altui stat membru al Uniunii Europene.

În ceea ce priveste Austria sau Germania , exista o �clauza de salvgardare� speciala, conform careia aceste state membre pot limita posibilitatea societatilor comerciale cu sediul în România (sau în Bulgaria ) de a presta servicii care presupun o migrare temporara de lucratori. Totusi, aceasta se aplica numai într-un numar limitat de sectoare, de exemplu constructiile si curatatul industrial, si poate fi invocata numai în cazul în care în sectorul respectiv de servicii se manifesta perturbari serioase si numai pe perioada în care Austria si Germania aplica masuri nationale în conformitate cu dispozitiile tranzitorii.

Resurse suplimentare:
http://ec.europa.eu/employment_social/free_movement/docs/accession_2007_ro.pdf

Capitolul II ( art. 43-art. 48 ) Titlul III din Tratatul U.E. si Directiva Parlamentului si a Consiliului nr. 2004/38 reglementeaza si garanteaza dreptul de stabilire al tuturor persoanelor (fizice si juridice) unui stat membru al Uniunii Europene în alt stat membru.

Conform art. 43 din Tratatul U.E., dreptul de stabilire confera oricarei persoane fizice � cetatean al unui stat membru de a desfasura orice tip de activitati economice pe cont propriu pe teritoriul oricarui alt stat membru si de a înfiinta si coordona agentii, sucursale si filiale.

Conform art. 43 coroborat cu art. 48 din Tratatul U.E., dreptul de stabilire confera oricarei persoane juridice, având nationalitatea unui stat membru - asadar înfiintate conform legislatiei în vigoare din statul în care s-au înregistrat, unde au sediul principal ori unde au sediul administrativ � dreptul de a se stabili pe teritoriul oricarui alt stat membru U.E., în forma agentiilor, sucursalelor si filialelor, sau prin participarea la înfiintare unei societati comerciale în alt stat membru U.E. Potrivit art. 48 par. 2 , persoanele juridice la care face referire Trattul U.E. sunt: societatile comerciale, societatile civile, cooperativele, celelalte persoane juridice de drept public sau de drept privat, exceptând organizatiile non-profit. Curtea Europeana de Justittie a stabilit ca societate comerciala sau întreprinderea având nationalitatea unui stat membru U.E. care intentioneaza a deschide sucursale pe teritoriul unui alt stat membru U..E. va fi tratata, în acelasi mod, ca o persoana fizica având cetatenia unui stat membru U.E.

Dreptul de stabilire al unei persoane fizice sau juridice, având cetatenia, respectiv, nationalitatea, unui stat membru al U.E., în alt stat membru U.E., în sensul art. 43-48 din Tratul U.E. este conditionat de exercitatrea unei activitati economice. Daca nu este vizata desfasurarea de actvitati economice, vorbim nu despre dreptul de stabilire (art. 43-48 din Tratul U.E.), ci despre libertatea de miscare a persoanelor, unde aplicabile sunt prevederile art. 39-42 din Tratat.

Exercitarea dreptului de stabilire confera persoanei fizice sau juridice dreptul de a intra pe teritoriul unui stat membru U.E. si dreptul la rezidenta, precum si dreptul la rezidenta dupa încetarea activitatii ce a facut obiectul dreptului la stabilire.

http://www.mimmc.ro/files/imm/ghid_drept_stabilire.pdf )